Primăvara îşi face propria declaraţie atât de tare şi de clar, încât grădinarul pare să fie doar unul din multele ei instrumente şi nu compozitorul.
Primăvara este o reflexie a grădinii sufletului nostru.
Dacă ar fi să-mi trăiesc încă o dată viaţa, aş începe primăvara devreme şi aş sta aşa până tîrziu în toamnă când cad frunzele.
Iubesc primăvara oriunde dar, dacă aş alege, aş întâmpina-o în grădină.

“Langa tine m-am odihnit de toti oamenii…”

Vino, sa pot regasi drumul spre mine.

sometimes when i'm dreaming

E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne,-atâta soare

o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare…

Si iarba asta o să mai rasara,
iar luna tot asa o să se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oara.

Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate

si celalalt – si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,

NOI, CARE ASA DE REPEDE MURIM.”